La sud - vestul Moldovei pe malul stâng al Prutului este aşezat oraşul Leova . Istoria oraşului Leova începe înca din secolul XIV- XV când pe acest şes s-au aşezat triburile nomade. Dar mai vechi ca aceasta localitate sunt Valurile lui Traian, de care a scris guvernatorul militar P.I. Fiodorov în 1837 "În apropiere de târguşorul Leova trec 2 valuri, unul începe lângă râul Prut şi se îndreaptă spre est, altul mai mic e situat de-a lungul Prutului."

Localitatea Leova este amintită în letopiseţul din Iaşi la începutul secolului XV (1400) ca un port comercial. Dar aceste date cer o studiere mununţioasă în arhive. În documentale acestea localitatea Leova este numai descrisă, fără a fi numită. Se aminteşte că în 1489 Ştefan Vodă al Moldovei a cumpărat pământurile cu zloţi tătăreşti, iar hotarul ajungea până la Şelistea Baian. Apoi el a dăruit aceste pământuri slujitorilor săi Petru şi Leova de unde poate şi proveni denumirea oraşului.În 1495 aceste pământuri, din nou au fost confirmate prin documente acestor oameni.

Alte documente de arhiva confirmă anul înfiinţării târguşorului Leova în 1819 cu cel mai vechi local: Biserica Sfintei Parascovia construită în 1818. În 1803 localitatea avea deja 169 de case şi aparţinea boierului Alexandru Ghic. Prima şcoală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani şcoala avea 2 clase în care învăţau 53 de băieţi şi 43 de fete. Conform datelor în 1904 acest târguşor avea o suprafaţă de 169 de hectare şi 16 căi de comunicare. Târguşorul avea 2 pieţe şi o grădină publică. El era aşezat pe şes şi avea 2 lacuri care se numeau Bujor şi Potcoava. Din clădirile de administraţie în târguşorul erau primăria, poliţia, poşta, telegraful, o şcoală mixtă, un liceu evriesc, trei şcoli primare, o biserică ortodoxă şi cinci sinagogi. În 1900 în târguşorul Leova la începutul secolului XX erau 1.073 de case, precum şi 307 clădiri monumente.

Din obiective economice în Leova erau 2 banci: Albina Moldova şi Banca Cooperativa, 2 oloiniţe, 2 mori de aburi, o instalaţie de apă gazoasă, o sală pentru teatru şi cinema şi o bibliotecă.

Peste mai bine de un secol, mai precis în anul 1940 i s-a dat statut de oraş. După cel de al doilea război mondial în oraş au început să se construiască case cu multe etaje, deschise noi unităţi de producţie, fabrica de panificaţie, de brânzeturi, de vinuri, de etrooleoginoase, tipografia, baza de transport auto 25, organizaţia de construcţie, combinatul de deservire socială, spitalul şi policlinica, farmacii, staţia veterinară, şcoala auto, şcoala profesională, librăria, grădiniţe de copii, cinematograful, casa de cultură, staţia sanitaro - apidemiologică.